Poezie

Învierea

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,

Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;

Un singur glas îngână cuvintele de miere,

Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâini moșneagul cu barba ca zăpada,

Din cărți cu file unse norodul îl învață

Că moartea e în luptă cu vecinica viață,

Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.

O muzică adâncă și plină de blândețe

Pătrunde tânguioasă puternicile bolți;

„Pieirea, Doamne Sfinte, căzu în orice colț,

Înveninând pre însusi izvorul de viețe.

Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,

Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,

În pâlcuri sunătoare de plânsete duioasă

A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială

Și negrul întuneric se sperie de șoapte,

Douăsprezece pasuri răsună, miez de noapte,

Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,

Colo-n altar se uită și preoți și popor,

Cum din mormânt răsare Christos învingător

Iar inimile toate s-unesc în armonie:

Cântari și laude’nălțăm,

Noi, Ție Unuia,

Primindu-L cu psalme și ramuri

Plecați-vă neamuri,

Cântând Aleluia!

Christos a înviat din morti,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte calcând-o,

Lumina ducând-o

Celor din morminte!"

Rugăciune

Craiasă alegându-te

Ingenunchem rugându-te,

Inalță-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie;

Fii scut de întărire

Și zid de mântuire,

Privirea-ți adorată

Asupra-ne coboară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

Marie!

Noi, ce din mila sfântului

Umbră facem pământului,

Rugamu-ne-ndurărilor

Luceafărului mărilor;

Ascultă-a noastre plângeri,

Regină peste îngeri,

Din neguri te arată,

Lumină dulce clară,

O, maică prea curată

Și pururea fecioară,

Marie!